Cutremurele apar atunci când rocile din scoarța Pământului, presate de mișcarea lentă a plăcilor tectonice, cedează brusc și eliberează energie sub formă de unde seismice. Mișcarea durează câteva secunde, dar tensiunea se acumulează ani sau chiar secole. Pe OrizontNews găsiți explicații de acest fel, spuse clar și fără jargon.
Unde apar cele mai multe cutremure
Majoritatea cutremurelor se produc la limitele dintre plăci, în zone precum Cercul de Foc al Pacificului sau centurile muntoase tinere. România are și ea o zonă seismică activă, în Vrancea, unde sursa se află la adâncime mare, ceea ce face ca șocurile puternice să fie resimțite pe suprafețe foarte întinse.
Cutremure pot apărea și în interiorul plăcilor, pe falii vechi reactivate, dar sunt mai rare și, de regulă, mai slabe.
Pasul 1: plăcile se mișcă
Învelișul rigid al planetei este spart în plăci mari, care se deplasează foarte lent, cam cu viteza cu care cresc unghiile. Ele se apasă una pe alta, se îndepărtează sau alunecă una pe lângă alta.
Pasul 2: tensiunea se acumulează
La marginea plăcilor, rocile se agață între ele din cauza frecării. Plăcile continuă să împingă, iar rocile se deformează elastic, ca o riglă flexibilă îndoită, care stochează energie fără să se rupă încă.
Pasul 3: falia cedează
Când forța depășește rezistența frecării, roca se rupe de-a lungul unei fracturi numite falie. Punctul din adâncime unde începe ruperea se numește hipocentru, iar punctul de la suprafață aflat chiar deasupra lui este epicentrul.
Pasul 4: undele se propagă
Energia eliberată pleacă în toate direcțiile. Undele P, mai rapide, ajung primele și se simt ca o zguduitură scurtă. Urmează undele S, care aduc mișcarea laterală, de obicei cea mai greu de suportat pentru clădiri, și apoi undele de suprafață, care produc oscilațiile lungi.
Natura mai are și alte fenomene violente pe care oamenii au învățat să le țină sub control prin observație atentă. Povestea acestui tip de progres se vede bine în felul în care a fost inventat paratrăsnetul și cum protejează clădirile de fulgere.
Ce merită reținut
- magnitudinea arată energia eliberată la sursă, iar intensitatea descrie ce se simte într-un loc anume;
- cutremurele nu pot fi prezise cu precizie de zi și oră, ci doar estimate ca risc pentru anumite zone;
- solul moale și adâncimea sursei schimbă mult efectele la suprafață;
- replicile sunt normale după un șoc puternic și scad treptat ca frecvență.
Cum se măsoară un cutremur
Seismografele înregistrează mișcarea solului, iar din datele mai multor stații se calculează locul sursei și magnitudinea. Scara Richter a fost folosită decenii la rând, însă astăzi se folosește mai ales magnitudinea de moment, care descrie mai bine șocurile mari. Efectele observate se descriu pe scări de intensitate, cum este scara Mercalli.
La OrizontNews, aceste noțiuni sunt prezentate pe înțeles, tocmai pentru ca informațiile din știri să nu rămână simple cifre.
Cum vă pregătiți
Fixați mobila grea de pereți, țineți la îndemână o trusă de urgență și stabiliți cu familia un loc de întâlnire. În timpul unui cutremur, regula cunoscută este simplă: vă lăsați la podea, vă adăpostiți sub o masă solidă și vă țineți de ea până se oprește mișcarea.
În concluzie, un cutremur este rezultatul unui proces lent, care se încheie brusc. Dacă țineți minte cele patru etape și regulile de siguranță, veți înțelege mai bine și știrile despre seisme. Pentru alte subiecte științifice explicate pe înțeles, reveniți la OrizontNews.
